Incepand cu luna noiembrie Cafeneaua Veche isi reimprospateaza meniul, iar eu am avut ocazia sa degust noile creatii ce vor delecta clientela celei mai vechi cafenele din Bucuresti. Cladirea declarata monument istoric gazduieste Vecchio 1812, un restaurant cu arome mediteraneene.
Am fost usor confuz la inceput, cautam Cafeneaua Veche, iar locul indicat de al meu gps arata spre restaurantul Vecchio. Am aflat repede ca era totusi locul cautat si ca momumentul istoric gazduieste restaurantul si cafeneaua. O cafenea unde Mihai Eminescu si-a scris parte din opere, ceea ce face Vecchio o experienta in egala masura culturala cat si gastronomica.
Meniul cel nou, la care s-a lucrat mai bine de 7 luni, ii apartine bucatarului-sef Viorel Neacsu. Acesta putem spune ca este un vis pentru un iubitor al bucatariei mediteraneene si chiar mai mult pentru un iubitor al fructelor de mare. Noul meniu, arata grozav, este in tema cu localul si contine si mici povesti despre clientii celebri ai cafenelei, de la Mihai Eminescu pana la Maria Tanase.
Trecand la mancare, trebuie sa marturisesc, ca am fost tentati cu un bufet plin de bunatati. Am gustat cei mai buni cartofi din cati am incercat, coaja acestora era crocanta si savuroasa, iar ei erau copti perfect, o explozie de savoare acompaniata de un pui prajit, foarte bine condimentat.
Am putut sa ma delectez si cu o pulpa de rata pregatita foarte bine, desi trebuie sa mentionez ca nu sunt un mare fan al ratei, dar felul in care aceasta a fost gatita m-a facut sa-mi regandesc parerile. Carnea era atat de frageda ca nici nu mai aveai nevoie de cutit, pur si simplu se desprindea de pe os doar folosid furculita, totusi pielea ramanand crocanta si aromata. Nu voi fi niciodata un fan al ratei, dar cea de la Vecchio m-a convins.
De departe una dintre vedetele serii a fost codul de Alaska cu brie, pancetta si sos toscan. Un deliciu total, un fel de surf and turf cu brie, ce nu-ti permitea sa te opresti din mancat. Ca si rata, pestele nu este favoritul meu cand vine vorba de bucatarie, nu am avut niciodata o afinitate pentru acesta, iar cand mama se apuca sa gateasca peste, de obicei dispar de acasa. Codului ii lipseste acel miros specific de peste, care ma face sa o iau la fuga in directia opusa, iar pancetta cu brie il acompaniaza excelent.
Preferata serii ramane insa Capretta, branza de capra la gratar cu capsune si reductie de otet balsamic. Un preparat ce te face sa-l savurezi incet, pentru ca gustul sublim sa stea cu tine cat mai mult. Daca ar exista in Romania concursuri de mancat rapid, sunt sigur ca as fi campionul neinfrant, dar Capretta m-a facut sa iau inghitituri foarte mici si sa trag de timp pe cat era cu putinta.
Restaurantul mi-a oferit o experienta gastronomica deosebita, conceptul de fine dining impletindu-se perfect cu preturi rezonabile si cu atmosfera relaxanta. Cafeneaua Veche delecteaza toate simturile!
ce local superb!i love it <3
O da, ce bine arata chestioara aia din farfurie <3
hmmm, trebuie sa merg si eu!
Arata bine totul, de la mancare la decor…