Castigatoarele concursului de Mos Nicolae

O sa incep prin a va spune ca imi pare rau de absenta mea de pe blog din ultima saptamana. Din pacate am avut o perioada destul de aglomerata si agitata, care nu este chiar aproape de sfarsit. Dar cu toate acestea voi incerca sa revin la articolele aproape zilnice si va multumesc pentru intelegere!

Astazi vreau sa va spun cine sunt castigatoarele concursului de Mos Nicolae. Am citit cu drag toate povestile voastre si cu greu am putut sa ma hotarasc asupra celor 3 castigatoare.

Acestea sunt:

Premiul I

Castigatoarea este Gherghe Cristina, iar aceasta este povestea ei:

Sa-ti spun cea mai frumoasa intamplare din viata mea…
Pe cand eram la inceputul liceului, s-a intamplat sa ma indragostesc de un baiat de la mine din oras, care mergea la aceeasi scoala cu mine.

Dupa o jumatate de an in care m-am autoterorizat pentru ca nu stiam ce sa fac cu ce simteam pentru el, m-am hotarat sa-i “arunc” totul in fata (printr-un offline pe mess ,fireste—De unde Doamne atata curaj?:)) )
Ca sa fie penibilul si mai penibil, omul era “invizibil” si-mi raspunde, spunandu-mi..”:-S daca-mi spuneai mai devreme…am prietene de ieri!”
Ahm….ok…intru in pamant si il evit timp de 2-3-4 luni pe holurile liceului!

Nevoia ne impinge sa vorbim totusi avand prieteni comuni, insa la intalnirile la care mergeam, imi rupea mereu inima..caci era bineinteles cu prietena!
A trecut un an si jumatate in care am incercat sa-l uit, sa fac sa treaca , timp in care nu l-am mai vazut decat trecator si nu mai stiam nimic despre el!

Pana intr-o zi…

Era Craciun (ME-Christmas Freak) si n-aveam in cap decat luminite si globulete si cadouri si niciun gand sau vreo speranta care sa-l vizeze pe “printul” meu!

Ca o adolescenta infocata, am mers cu prietenii in club, ne-am distrat, toate frumoase…doar ca prietena mea cu permis, reusise sa bea, si mai pleaca si tu acasa:))

In acest trist context…:-<..o mana calda imi apasa pe umar..
Ma intorc, si casc ochii ca o ciudata care parca si-ar fi vazut ursuletul preferat cu capul taiat:))

Eeee,era chiar el! Si se oferea sa ma duca acasa..:X

Am facut pe dura evident, doar ca am prieteni buni care m-au impins de la spate sa plec in cursa vietii:D

Ne-am imbarcat si ajunsi in fata portii dau sa cobor…dar spune-mi cine are chef de vorba? Mr Forgive me baby and take me with you  )

Da am vorbit despre tot, si despre cat de “frumoasa” a fost viata lui pana acum si cat i-ar placea sa dea timpul inapoi!

Dar , cum eu nu ma pot impotrivi planurilor lui Mos Craciun, pe care-l iubesc din inima , am acceptat cadoul, adica pe el, si am devenit un cuplu sudat si frumos ,ce dainuie si acum .
Au trecut trei ani, ii sarbatorim peste fix 18 zile, ca doi copii, impodobind bradul si asteptand sa ne aduca mosul din nou pe unul celuilalt, pentru restul zilelor noastre!

N-am spus nicio poveste amuzanta, ci povestea vietii mele fericite, care a inceput intr-o Alba dimineata de Craciun! Sper sa iti placa!:*

Premiul al II-lea

Castigatoarea este Alla Zv, iar aceasta este povestea ei:

In urma cu cativa ani, am avut o perioada foarte grea chiar in preajma Craciunului. Acea senzatie acuta ca lumea mea se destrama, ca nimic nu mai are sens, ca viata insasi este lipsita de vreun rost… Din pacate nu este atat de simplu, nu poti sa scapi si gata, nu poti sa-i ranesti la randul tau pe cei care te iubesc. Ca sa rezist cumva, am intrat la intamplare intr-o sala de chat (pe vremea aceea inca se chatuia amuzant in spaniola, pe un “vapor” cu numeroase sali, cu “capitan” si “echipaj”, se castigau “ranguri” in functie de activitate… una peste alta, reuseai sa flecaresti placut cu oameni normali intr-o atmosfera plina de bun simt). Am ales Barcelona (mare, mare iubire din punct de vedere arhitectural  ), insa repede am ajuns sa cunosc cateva romance si in mod exceptional am devenit sociabila. Ma gandesc… n-aveam mare lucru in comun: pasiuni, studii, gusturi…insa cred ca toate aveam nevoie sa ne simtim cumva legate in prag de sarbatori. Eu – ca sa nu ma mai gandesc la probleme, ele – ca sa se simta mai aproape de sarbatorile copilariei. Dupa glume, cadouri virtuale, atentionari din partea “capitanului” ca folosim o limba neconforma cu profilul salii, dupa confesiuni si inerentele zambete, la Bucuresti a inceput sa ninga. Si atunci… Una dintre prietenele mele, mama a trei copii, sotie foarte rasfatata, cu o situatie de invidiat intr-o zona vesnic calda si plina de palmieri, a marturisit ca de fiecare data cand este iarna in Romania i se rupe sufletul dupa zapada… Nimic altceva din tara, nimeni, insa zapada… Nu voia sa revina, lasase in urma totul, dar ramanea dorul de zapezile-de-acasa. Am facut cateva poze. Strada mea in ninsoare, noaptea, luminata feeric (era prima ninsoare adevarata din iarna aceea, superba, o atmosfera de vis), apoi copacii din Herastrau, a doua zi, in soare, incarcati de zapada, urme de vrabiute pe pervaz, “PUPICI” scris in zapada de pe o masina… Am creat in profilul meu un album pentru ea. Mi-a spus ca n-a mai fost atat de fericita de ani de zile, ca a ras si a plans ore intregi privind pozele. Puteti rade, dar acum, cand imi amintesc, aproape ca plang eu 
Problemele de atunci le-am uitat, prietenia noastra n-a durat cu adevarat, aveam programe si preocupari prea diferite, insa in inima mea a ramas acea perioada ca una dintre cele mai frumoase amintiri/cadouri de Craciun  Si in fiecare an, in preajma Craciunului, un gand cald se indreapta catre ea. Daca as fi cerut atunci o adresa de mail, poate ca acum i-as fi scris:

“Troienit, inzapezit, gandul meu pleaca spre tine. Si nu esti prea departe de zapada cata vreme sunt eu aici si nu te-am uitat. Sarbatori fericite!”

(Scuze, e tare lunga povestea mea, dar m-am gandit ca ar fi placut sa o impart acum cu voi…)

Premiul al III-lea

Castigatoarea este Doria Manafu si aceasta este povestea ei:

Iarna nu e tocmai anotimpul meu preferat fiindca nu am avut ocazia sa imi petrec Craciunul cu persoana iubita niciodata, din pricina faptului ca lucreaza in afara tarii si nu primeste concediu in perioada aia.Desi nu pot nega ca ma bucur sa vad prima zapada, totul capata un gust dulce-amar pentru ca fac inevitabil conexiunea cu lipsa iubitului meu…mai bine zis faceam aceasta legatura.
Anul trecut se implineau 4 ani de relatie si luna Decembrie a fost presarata de conversatii despre ziua in care vom fi impreuna, despre cat de greu e sa nu ai aproape jumatatea, mai ales de sarbatori si despre cat de putin vom mai avea de suportat pana la indeplinirea acestui vis.
Pana iarna trecuta, perioada asta a sarbatorilor insemna munca si iar munca, cu cat mai multa cu atat mai bine. In seara de Ajun am dat dovada de extra profesionalism si-am stat peste program, ca sa imi las lucrurile in ordine pentru anul care nu intarzia sa vina.Ma gandeam la scuze relativ credibile pentru prietenii mei,pentru ca nu aveam starea de spirit necesara sa fiu o companie placuta si mi-am zis ca o sa-mi petrec seara de Ajun acasa, la televizor, uitandu-ma pentru a mia oara la “Ce-si doresc femeile”, cu o cana imensa de ciocolata calda in care sa-mi “inec” tristetea.
Am plecat de la munca spre casa si strada era pustie…ma gandeam la ce face iubitul meu in seara asta,la clipele frumoase petrecute impreuna,la cat mi-ar place sa ninga macar, sa am un strop de bucurie. Pe la jumatatea drumului, primesc un mesaj cu textul: TE IUBESC si -ti sunt aproape. M-au cuprins emotiile si-am zis ca e telepatie.Cand am ajuns in fata casei, iubitul meu ma astepta cu un buchet de trandafiri ,cu zambetul pe buze si mie nu-mi venea sa cred ca e adevarat ce vad.A fost cel mai frumos cadou pe care l-am putut primi vreodata. Primise concediu 3 saptamani ,o adevarata surpriza. Le doresc tuturor sa aibe parte de fericire si sarbatori magice !

Premiile le puteti vedea aici.

Si pentru ca povestile au fost atat de frumoase (si sincer mi-ar fi placut sa le premiez pe toate), m-am gandit sa mai ofer un premiu special. Acesta consta intr-un recipient pentru bauturi Avon, o agenda Avon, 3 mostre de Super+ BB Cream de la Skin79 si o mini crema de maine L’Occitane.

Iar premiul a fost castigat de Luiza Olteanu, care ne-a povestit despre un Craciun traditional.

Am multe amintiri frumoase legate de sarbatorile de iarna inca din copilarie cand ne trageam unul pe altul cu sania, mergeam la colindat sau impodobeam bradul cu ghirlande colorate confectionate chiar de noi din hartie creponata. Insa una dintre amintirile care m-au marcat profund, a fost acum 4 ani. In 2008 am hotarat sa celebram nasterea Domnului in Pitesti, in satul Paraiesti unde locuieste bunica din partea tatalui. Trebuie sa recunosc ca ne-a luat ceva timp pana ne-am convins unul pe altul ca este decizia potrivita, deoarece casele din regiune sunt lipsite partial de energie electrica, nu exista apa curenta (aprovizionarea se face de la fantana), nu au decat 2, 3 posturi tv si tot asa. Insa toate aceste lipsuri (pentru tnoi, orasenii) au fost compensate pe deplin de bogatiile specifice satului romanesc. Am ajuns in sat cu trei zile inainte de Craciun si am fost surprinsi de aerul rece si tare care pusese stapanire peste sat. Fumurile iesite pe cosurile caselor dadeau peisajului o infatisare magica. Fiind o zona de munte, zapada se asternuse deja de pe la inceputul lunii, pastrandu-si insa “pufosenia” si stralucirea albului. Desi nu era impodobita ca toate casele din oras cu luminite, abtibilde cu Mos Craciun sau fel de fel de figurine, casa bunicii era ceva de vis. In curte, langa casa era stiva de lemne taiate si aliniate la rand, apoi de streasina casei “curgeau” cateva siruri de carnati proaspeti sau afumati. Odata intrati in casa, pe hol, intr-o lada din lemn erau adapostite nucile din toamna ce tocmai trecuse, de la geam, cateva gutui inca mai raspandeau parfumul lor, iar pe plita de la soba din prima camera se rumeneau la foc domol semintele de dovleac. Zilele ce au urmat m-au facut sa ma simt speciala, deoarece am mers la biserica din sat, cu totul diferita de cea de la oras, am primit cete de colindatori, iar seara de Craciun mi-a adus aminte ce semnificatie profunda are aceasta sarbatoare. Pe masa de Craciun am avut paine calda, produse din carne de porc specifice zonei, sarmalute, piftie, cozonac, nuci, mere, toate invaluite in aroma tuicii fierte care te ametea inainte s-o fi gustat macar. De ce a fost deosebit acel Craciun? Pentru ca am redescoperit sarbatoarea in starea ei pura, fara mancaruri exotice si cadouri scumpe. Mi-am dat seama ca doar intr-un astfel de spatiu, am putut celebra cu adevart aceasta sarbatoare.

Astept un mail de la castigatoare pe adresa monawithgloss@gmail.com cu datele lor, pentru a intra in posesia premiilor.

Pana data viitoare,

From Mona with Gloss